“Life is too short to read books you’re not interested in, to do things you don’t like, and to spend time with people that don’t motivate you to be better.”— Things I realized when I was talking to my friend, part VIII
(via thingsirealizedwhen)
“Sometimes it’s 8 am and you just woke up. And somehow, a memory about him you thought you lost comes back, and you forget how to breath for a second”— (via dark-lips-and-coffee)
Să cânte chitara despre cine îți face să-ți fiarbă sângele-n vine
it’s okay, darling.
we all eat a few lies
when our hearts are
hungry.
Nu știu, ești
singura persoană în ale cărei brațe
vreau să evadez,
chiar și atunci când fug de tine.Și oricât aș fugi de tine,
te voi regăsi la infinit,
promit.
Odihneşte-ţi trupul doar în acele braţe în care sufletul e acasă.
Am petrecut atâtea nopţi aşteptând dimineaţa şi am refuzat atâtea suflete tânjind după al tău.
Știi la câte piese am dat skip ca să te pun pe repeat?
I swear y’all be asking for relationship advice like:
Hi, my man has no job, lives with me rent free, doesn’t cook, doesn’t eat pussy, his balls stink, he drank all the Minute Maid Fruit Punch and put the carton back in the fridge, he cheated on me twice with my mama and he don’t like Beyoncé anyway the other day we got in a fight the other day and he called me a bitch, what should I do?
Ei știu doar că ne-am despărțit. Ei nu văd cum mi se zbate sufletul în încercarea de a te uita și nici disperarea care mă cuprinde în clipele în care îmi dau seama că aș putea să te uit. Ei spun să uit și să trec mai departe. Ei nu știu că mă agăț de tine pentru că ești singurul care mă poate face să uit de mine însămi. Ei îmi amintesc că s-a terminat. Ei nu știu că noi nu avem sfârșit. Ei îmi spun că poate ai pe altcineva. Eu refuz să cred că lupți pentru alta acum.
Ei văd doar că sunt tăcută. Ei nu știu că ești singurul cu care vreau să vorbesc. Ei văd că am cearcăne. Ei nu știu că stau nopțile de vorbă cu tine ca să nu îmi pierd mințile de tot. Ei văd că sufăr. Ei nu știu că îmi dai mai mult curaj decât alcoolul. Ei văd că nu mă ții de mână. Eu refuz să cred că o ții pe alta acum.
Dar privind la ei și apoi la mine, realizez că sunt prinsă într-o mâzgâleală haotică de la sfârșitul caietelor. Mă suprapun cu viața, cu moartea și cu tot ce e blestemat să se zbată între ele. Tu ești pictura colorată de pe șasiu, te-ai ridicat singur pe șevalet și mă stropești și pe mine de culoare. Chiar dacă se duce mai greu, îmi stă bine cu nuanțele tale împregnate în piele. Și așa stropită, așa neînsemnată, așa răvășită de tine, așa cum sunt, mă faci fericită.
Vor să scriu despre tine. Ei nu înțeleg că nu poți fi descris.
